Mici scăpări de memorie imprimă ritm zilelor mele amorfe.
Dimineața după trezire îmi amintesc fără efect că în seara de dinainte ar fi trebuit să pun periuța electrică de dinți la încărcat.
Cînd mă urc pe biciletă îmi amintesc că ar fi trebuit să dau cu niște WD40 pe lanț, dar pentru că mă grăbesc spre serviciu o las pe după-masă.
La birou încerc să mă apuc de lucru, dar mintea îmi fuge la cele 5 conversații care se poartă concomitent în jurul meu. Scot căștile și încep să caut muzică pe telefon, dar îmi dau seama că nu am mai împrospătat playlist-ul de cel puțin o lună. Când voi ajunge acasă voi uita pentru cel puțin a treizecea zi la rând să șterg câteva albume de Deep Purple și să pun niște jazz si Aerosmith.
La 18:30 ies din clădire în ploaie și îmi amintesc că ar fi trebuit demult să îmi iau niște pantaloni impermeabili pentru mers pe bicicletă. Aproape la fiecare ploaie îmi amintesc de pantalonii ăștia...
Întors acasă uit să pun rufe la spălat, uit să duc gunoiul, dar îmi amintesc că ar trebui să spăl vasele. Cum nu prea am chef o las pe mâine...
La culcare uit, ca în fiecare seară, să mă clătesc cu apă de gură după ce mă spăl pe dinți și, desigur, să pun periuța electrică la încărcat.
Munca și rutina mi se lăbărțează peste viață până la punctul în care scot din orizontul meu de atenție toate mărunțișurile astea diurne. Uneori parcă mi-e teamă că lucrurile o să degenereze și că o să încep să uit din ce în ce mai multe, până la punctul la care toate o să se rostogolească unele peste altele și o să mă dea afară din propria viață...
Uite totuși că acum mi-am amintit de periuța electrică :)
