aniversările mă enervează nu numai pentru că nu agreez să atrag atenţia atât de multor oameni, dar şi pentru că detest să primesc cadouri pe care le pot anticipa drept nereuşite. momentul în care tentativa mea de a părea recunoscător în faţa unui cadou lamentabil eşuează nu poate fi evitat- şi atunci politeţurile triviale din care sunt compuse cele mai multe dintre relaţiile mele încep să iasă la suprafaţă ca un cadavru care nu mai poate să-şi ţină respiraţia sub apa grea a respectabilităţii.
jena pe care ştiu că o va simţi toată lumea în momentul în care reacţia mea îi va dezamăgi este suficientă cât să mă facă să nu-mi organizez aniversări de nici un fel.
sigur că au apărut excepţii, am ajuns să aştept cu nerăbdare unele cadouri surpriză şi unele felicitări (deşi chiar dacă vin de la persoana potrivită urările rămân destul de lipsite de sens real...) dar asta nu are nici o legătură cu aniversarea în sine- aş fi la fel de bucuros să le primesc în orice altă zi...
bottom line- if you're not that right person, the best gift would be a dignified silence and an unturbulent omission of my birthday.
