în lipsa unei alte etichete mai convenabile oamenii mă consideră de multe ori intransigent, dur, lipsit de umor... ceea ce este atât de nepotrivit pentru că foarte rar îmi tratez cunoscuţii pe măsura inepţiilor pe care le produc; sunt mai degrabă doritor să găsesc ceva bun într-un om, dar asta doar pentru a raţionaliza şi a justifica defectele (în felul ăsta nu sunt obligat să acţionez şi mă pot refugia cu laşitate în sintagme de genul ştii are şi părţi bune sau nu e chiar atât de rău) nu pentru că omul mi-ar fi simpatic.
în plus pentru că sunt profund neîncrezător în nobleţea aproapelui meu, chiar şi atunci când găsesc o persoană aparent de valoare nu îndrăznesc să verific exact cât de bine răspunde aşteptărilor mele de teama unei prea probabile dezamăgiri- din nou regresez spre mediocritate şi confort în relaţiile sociale.
prietenii mei ar trebui totuşi să se înarmeze pentru că la un moment dat într-un avânt nebun i might just call their bluffs