nu mai e de luat decât punctul din baza lor, dar trebuie să mă bag spion pentru că au aşezat câteva santinele după colţ la intrare şi nimeni nu are cum să treacă de ele. mă maschez în pyro pentru că aşa nu voi părea suspect dacă încerc să mă apropii de oameni din echipa mea.
mă duc după viaţa de lângă spireul lor (m-au luat câteva stray bullets); din stânga mea sare un scout direct pe primul nivel al potecii înguste care înconjoară muntele- încearcă, bănuiesc, să recaptureze punctul din vârf.
trebuie să-l urmăresc neobservat şi să-l prind din urmă
ajung pe platou îl văd şi văd cum punctul îşi schimbă culoarea avem acelaşi nume sunt mort sunt sigur că sunt mort nu are cum să nu-şi dea seama aştept câteva secunde blocat speram că nu se va uita la mine- e greu să-l iau cu cuţitul din faţă- dar nu se întâmplă nimic.
cum a putut să nu înţeleagă? avem acelaşi nume, eu sunt el, sunt un spion deghizat în pyro o lichea. schimb electrosapperul pe cuţit, îngerul domnului nu se arată nici un sniper nici un soldat, nu mă vede nimeni, ar fi oricum prea târziu l-am prins într-un colţ şi acum îmi şterg lama pe pantaloni aşteptând ca punctul să devină din nou roşu.
