uleiul argus- când eram mic şi încercam să memorez nume aşa îmi aminteam de tipul cu 100 de ochi care o păzea pe io.
după cioran (et al.) argus a devenit pentru mine imaginea individului perfect lucid, incapabil de autoamăgire, a omului care nu îşi poate spune că este cel mai bun decât dacă în prealabil a demonstrat acest lucru.
argus a murit pentru că a adormit sau (ca într-un episod de powerpuff girls) pentru că râdea cu poftă (şi evident cu ochii închişi).
nu cred că mai are sens să spun, dar argus sunt eu
