un zmeu bun trebuie să fie, vorba miniaturiştilor otomani, esenţa zmeului şi nu înfăţişarea unui obiect oarecare. înălţat (pe cerul albastru sau pe furtună, nu în târziuri gri) el va aminti de un poem frumos caligrafiat.
chiar dacă materialele nu trebuie privite ca importante în sine, confecţionarea va fi făcută cu atenţie fiindcă în ea se află frumuseţea zborului. zmeul nu va fi cunoscut direct ci mai degrabă din mişcarea şi sunetul sforii în vânt- astfel un aparat care atrage ochiul (prin culoare sau formă) este inferior. eliberare este apogeul, scopul; dacă omul simte dorinţa de a atinge şi a vedea zmeul, atunci acesta se transformă într-o jucărie artificială, întruparea refolosibilă a neputinţei.
scopul zmeului este împlinit prin renunţare nu prin readucerea pe pământ fiindcă zmeul, ca albatrosul lui baudelaire, este puternic în ascensiune dar inutil pe sol sau pe puntea navelor.
