asceza nu-şi are locul în pustie sau în viaţa tihnită de mânăstire.
adevăratul boier al lui dumnezeu îşi găseşte refugiul în singurătatea telurică a unei gropi adânc săpate în piaţa publică. dintr-o postură atât de vulnerabilă încât frica nu mai are sens, schimnicului nu-i rămâne decât să contemple cerul şi umbra grea a umanităţii.
